Astăzi mi s-a făcut un dor teribil de citit articole de bloguri. Articole personale, scrise cu dor de destăinuire, de confesiune, de suflet deschis. Știi? Acele articole ușor intime, pasionale, care n-au nicio miză, niciun fel de optimizare SEO, în afară de aceea de a transmite stări sufletești, emoții, gânduri.
Nu că articolele optimizate SEO ar fi greșite, chiar deloc. Sau advertorialele. Chiar mulți ani și eu am scris advertoriale, am participat la multe competiții de scris creativ, din care am evoluat, învățat și am crescut.
Dar... dorul, azi, este despre altceva.
Image by Ylanite Koppens from Pixabay
Articolul chiar despre asta este vorba, despre vulnerabilitatea ca act de putere, nu slăbiciune.
Și atunci m-am gândit că ce bine ne simțim când auzim povești de vindecare (nu în sensul că ne bucurăm de răul altuia), pentru că așa înțelegi că nu ești singur sau poate că înțelegi că omul este atât de capabil. Capabil în general, să poată, să facă, să simtă. Și apoi să povestească și celorlalți.
M-am bucurat să redescopăr aceste tipuri de confesiuni, m-am bucurat că pot să caut astfel de articole care nu vând nimic, nu încearcă să te convingă de nimic, nici să te urnească din loc. Ci doar să-și deschidă sufletul, exact ca un prieten bun, care nu așteaptă nimic în schimb. Doar îți pui capul pe umărul lui și îi spui, iar el te ascultă și nu te judecă, nu-ți spune cum să faci, cum să nu faci.
Iar lucrul ăsta... eu chiar îl consider revelator pentru ziua asta, de 13 august.
Cu bine!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu